Ajunul Craciunului in an centenar romanesc.

„În an centenar”… tot anul acesta am auzit mereu si mereu aceasta expresie
Cica in urma cu 100 de ani Romania inceta sa mai sacrifice eroi.

Dar oare o fi asa?
Am unit teritoriile si am baut apa chioara 100 de ani imbatandu-ne cu ideea ca suntem bine.

Am asteptat pana in ultimul ceas(luna) din centenar sperand ca poate este doar o inselare proprie, am asteptat pana aici crezand in trezirea din al 12 ceas.

Noi credem ca eroi in zilele noastre nu mai sunt, ca traim in secolul tehnologiei , ca avem toate informatiile la degetul mic… dar trist nu este deloc asa.

Si astazi Romania sangereaza!

Am cautat eroii de azi ai Romaniei, si i-am gasit…nici nu a trebuit sa caut mult.
Sunt acei eroi ai suferintelor aflati intre suferinta grava grava (gradul 1) si suferinta mai putin grava ( gradul 3)
Am incercat sa ma gandesc analitic la acesti oameni, daca ar fi fost foarte grav ar fi primit un ajutor in plus din care sa poata cat de cat trai la limita calitatii vietii. Daca erau gradul mai putin grav aveau portita legala de a se angaja si de a cumula un derizoriu ajutor primit potrivit cu gravitatea handicapului cu un salar decent din care sa se poata lejer autointretine.
Dar nu, aceasta categorie de romani insangerati de neputinta lor nu primesc un ajutor care raportat la piata aceasta de cosumerism in care totul este cantitativ dar necalitativ, sa-si poata satisface nevoia de supravietuire. Ei nu au voie nici sa se angajeze nici nu primesca suficient ajutor in cat sa poata traii decent. Sunt blocati sub jugul neputintei lor si atat.

V-ati intrebat vre-o data cum te-ai putea intretine cu 375 roni/luna? (aceasta fiind suma ce o primesc ei in 2018).
In fata ta sta o intreaga piramida ce are la baza ei nevoi primare precum imbacaminte, hrana, utilitati. Apoi vine nevoia de investitie in dezvoltare personala si asa mai departe.
Si poate ai vrea sa zbori tot mai sus …..dar iti frangi aripile undeva pe drum, luna de luna, cand te intalnesti cu postasul.
Si te trezesti ca traiesti ca intr-o bucla a timpului in care totul se repeta din nou si din nou.
Si uite asa in fiecare luna hrana, facturi, medicamente si altele se repeta intr-un sir nesfarsit, pe langa multe vise inabusite in beciul deznadejdii.

100 de ani in care timpul a stat in loc,
100 de ani in care inca sacrificam eroii suferintelor fizice.
Eroii cu o hibă nici prea grava dar nici prea usoara trec tacuti pe esafodul indiferentei poporului roman.

Pe ei cine ii ca auzi vre-o data?

De 100 de ani perpetuam aceeasi lozinca, ne dorim drepturi egale, decente, umane.
Dar inainte de a le primii, noi la randul nostruu le oferim?
Probabil inghiti un nod sec si zici….”pfff bine ca nu sunt eu in cauza”, si iti vine sa derulezi mai departe internetul in cautarea de ceva mai senzational…… si stai si tu prins intr-un alt fel de bucla a goanei dupa nesemnificativ pierzand din vedere esentialul vietii.
Insa fara prea multe cautari pe internet poti sa iti dai seama de prosperitatea centenara a unui stat si a neamului romanesc dupa felul cum isi trateaza cele mai firave categorii de oameni.

Respect pentru acesti luptatori din umbra, neauziti nici de cetatenii de rand dar nici de decidentii tarii.
Umila voastra trecere printr-e noi ne va fi ori binecuvantare ori blestem.
Cu cana de apa, si vorba blanda si strangerea de mana sau imbratisarea calda, cu toate ne vom intalnii……invatati sa faceti astea, invatati sa nu va mai intoarceti privirea in sens opus cand le zariti handicapul, ci oferiti-le un zambet, o vorba buna.

Invatati ca voi sunteti acum si aici Romania!

Pansati-i ranile pricinuite de atatea ori cand ati luat-o pe alaturi sau ati mers mai departe fara sa ii ajutati la trecerea de pietoni. Nu lasati mainile sa va oboseasca cand trebuie sa ii impingeti peste vre-o bordura.

Nu lasati sa mai treaca alti 100 de ani ca sa deveniti oameni, adevarati romani, educati si umani.

Cantam cu atata patos frenetic acum in Ajun de Craciun:

” Deschide usa, crestine….

Care cu putere sa?
Care cu putere sa?
Va imparatii lumea?
La multi ani, multi ani cu bine! ”

NIMENI nu v-a stapanii lumea pentru sine insasi NICIODATA…..

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Vagon adaptat de la CFR

De cand eram mica calatoresc cu trenul insa cu ani in urma conditiile de calatorie pentru o persoana cu dizabilitati erau foarte foarte grele. In prezent incet, incet se poate simtii suflul schimbarii incepand cu statiile CFR mai mari unde usor, usor apar modificari in ale accesibilizarii.

Daca inaintea de a calatorii cu minim 48 de ore, faci o cerere online a serviciului PRM (Persoane cu Mobilitate Redusa) CFR calatori iti pune la dispozitie in statiile mai mari asistenta la urcare si la coborare din vagon, si deasemnenea iti pune un vagon adaptat in interiorul caruia nu te mai chinui pe durata calatoriei, deoarece incepand de la usa de la intrare  in vagon care este foarte lata, culoarul deasemenea este larg si permite carucioarelor un acces facil in compartimentul adaptat, unde deasemenea te intamplina o usa dubla actionata de butonul de deschidere aflat la 50 cm de la podeaua spre a putea ajunge la el chiar si cei aflati in carucioare. In compartiment exista foarte mult spatiu in cat sa poti calatorii pe propriul carucior. De asemnea toaleta este si ea prevazuta cu usa larga la intrare, cu spatiu in interior sa poti intra cu caruciorul, cu bare de sprijin, cu o chiuveta mai joasa sa poti ajunge sa te speli pe maini, cu o masuta rabatabila pe care mamele cu copii pot schimba copilasii de scutec.    Atat in compartiment cat si la toaleta exista un buton de panica care desi este functional, la ora actuala nu este luat de persoanalul CRF in seama deoarece obligatia lor legala este sa te asiste doar la urcare si coborare, nu si la alte probleme ce le ai pe parcursul calatoreiei deoarece ei nu sunt instruiti in a putea ajuta calatorul bolnav adecvat cu diversele boli sau necesitati pe care le-am putea avea fiecare din noi.

Cu ani in urma o astfel de calatorie era un vis frumos, cand mi-l amintesc pe tatal meu, cat de greu ii era sa ma duca pe mine, bagajele mele si caruciorul care de altfel niciodata nu putea sa il depoziteze cum trebuie, dealungul calatoriei din cauza ca vagoanele nu aveau prevazute  astfel de locuri.

Acestea fiind spuse am sa atasez 3 filmari cu holul + usa de la intrare, compartimentul si toaleta. Sper sa puteti sa va faceti o idee de ansamblu cat mai buna si sa solicitati cati mai multi aceste servicii spre a calatorii in conditii cat mai placute si in mai siguranta. Cu cat devenim mai activi si folosim aceste servicii le putem arata companiilor de transport implicit si CRF-ului ca intradevar sunt necesare astfel de servicii si ca e nevoie sa persevereze in noi imbunatatiri, astfel in cat sa rezonam si noi armonios cu conditii de calatorie la standarde europene.

 

Hol+ Usa acces vagon.

Compartiment adaptat persoanelor cu dizabilitati locomotorii.

Toaleta adaptata persoanelor cu dizabilitati locomotorii.

Pozele atasate sunt din gara Arad (Romania).

 

 

 

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Oameni ai determinarii

Ce ziceti de aceasta poza? In Emiratele Arabe Unite cuvantul handicap sau cuvantul dizabilitate nici macar, nu îi sunt asociate omului care sufera….acolo altfel sunt denumiti, mai exact asa: „people of detemination”. Li se pune in valoare abilitatile si sunt strigati dupa abilitati nu dupa dizabilitati/handicap……e o diferenta sa vezi lucrurile din alt unghii asa-i?

Oamenii determinarii 1Cand vom constientiza si noi ca natie cat de departe suntem de cultura moderna, umana si evoluata. Cat timp vom fi priviti ca persoane fara abilitati (dizabili)?

Cand veti reusi sa vadeti in noi si latura abilitatilor?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Alchimistul – Paulo Coelho

O carte ce a „venit pe lume” in acelasi an cu mine, o carte foarte scurta insa foarte patrunzatoare. Am ales sa o citesc si nu regret deloc timpul petrecut cu ea.Mi-a placut cum autorul a imbinat elemente ale crestinismului cu cele ale islamului, realul cu irealul si cu mitologia. Am sa postez selectiv texte din cuprinsul cartii, ce mie personal mi-au placut enorm de mult si mi-au lasat sufletul intr-o oarecare meditare. Nu cutez sa contest inteligenta si maiestria autorului in a faurii astfel de capodopere…

„…Cînd vad aceleasi fete ale prietenilor mereu, ajung sa-i consider ca facînd parte din viata mea.Si daca fac parte din viata noastra, încep sa vrea sa ne-o si schimbe.
Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact
cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie
sa-si traiasca propriile lor vieti…”

„Uneori e mai bine sa stai cu oile, care tac si-si cauta doar hrana si apa. Sau sa stai cu cartile, care povestesc istorii de necrezut numai atunci cînd omul vrea sa le asculte.
Dar cînd vorbesti cu oamenii, spun niste lucruri de nu stii ce sa le raspunzi”

„Nu ai nevoie sa întelegi desertul: este de ajuns sa privesti un simplu graunte de nisip si vei vedea în el toate minunile Creatiei.”

„…nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru ca oricine poate sa dobîndeasca orice vrea si îi face trebuinta.
Ne temem doar sa nu pierdem ce avem, fie vietile, fie plantatiile noastre. Dar ne trece frica atunci cînd întelegem ca istoria noastra si istoria lumii au fost scrise de aceeasi Mîna.”

„- De ce trebuie sa ne ascultam inima? întreba flacaul cînd se oprira în acea zi.

– Pentru ca acolo unde este ea, acolo va fi si comoara ta.

– Inima mea e agitata, spuse flacaul. Viseaza, se emotioneaza si e îndragostita de o femeie din desert.
Îmi cere tot felul de lucruri si nu ma lasa sa dorm nopti în sir cînd ma gîndesc la ea.
– Asta-i bine. Inima ta e vie. Asculta în continuare tot ce are sa-ti spuna.”

„…..Inima mea e înselatoare, îi spuse flacaul Alchimistului, cînd s-au oprit ca sa-si odihneasca putin caii. Nu vrea ca eu sa merg mai departe.
– Asta e bine, raspunse Alchimistul. Dovedeste ca inima ta e vie. Este normal sa-ti fie frica sa dai pentru un vis tot ce ai capatat pîna acum.
– Atunci, pentru ce trebuie sa-mi ascult inima?
– Pentru ca niciodata nu vei reusi s-o faci sa taca. Si chiar daca te prefaci ca nu asculti ce spune, ea va sta în pieptul tau repetînd mereu tot ce crede despre viata si lume.
– Si daca e înselatoare?
– Înselaciunea este o lovitura neasteptata. Daca îti cunosti bine inima, niciodata nu va reusi asta.
Pentru ca tu îi vei cunoaste visele si dorintele si vei sti ce sa faci cu ele. Nimeni nu reuseste sa fuga de propria inima. De aceea e mai bine sa asculti ce spune. Pentru ca niciodata sa nu vina o lovitura pe care n-o astepti.”

„Spunea ca ora cea mai întunecata era aceea dinaintea rasaritului.”

„Nimeni nu e scutit sa sufere consecintele fiecarui lucru care se petrece sub soare.”

„…lumea este numai partea vizibila a lui Dumnezeu. Alchimia
înseamna sa aduci în plan material perfectiunea spirituala.”

„Cînd iubesti reusesti sa fii orice lucru al Creatiei. Cînd iubesti nu-ti trebuie sa întelegi ce se petrece pentru ca totul se petrece în noi…”

„El îmi spune ca necazul lui cel mai mare este ca pîna în ziua de azi numai mineralele si vegetalele au înteles ca totul e un singur lucru. Si pentru asta nu trebuie ca fierul sa fie la fel cu cuprul, iar cuprul la fel cu aurul. ”

„Fiecare îsi are rolul lui în acest lucru unic si totul ar fi fost o Simfonie a Pacii daca Mîna care a scris totul s-ar fi oprit în a cincea zi a Creatiei. Dar a existat si o a sasea zi, spuse
Soarele.”

„Tot ce se întîmpla o data, poate sa nu se mai întîmple niciodata. Dar tot ce se întîmpla de doua ori, se va întîmpla cu siguranta si a treia oara.”

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ciorna ineficienta

Ce inseamna religia, se intreaba foarte multa lume, asteptand o definitie definitivata, gata de a fi urmata, fara a cauta mai profound care este defapt esenta unei religiuni adevarate?

Spontaneitatea, e una din virtutile esentiale,  indispensabile omului si duhului sau. Aceasta fiind o dovada a lumii nepalpabile in lumea palpabila, astfel cand religia devine o simpla forma isi pierde spontaneitatea facand loc sistemului asa numitilor “manuitori de ciorne”. Acestia sustin ca spiritualitatea poate fi organizata sub copertina unui verset Biblic care indica ca in Dumnezeire nu exista neoranduiala.

Asa incat ei subtil, introduc numere, statistici, si alte valori omenesti ce in Scriptura nu au existat nici o data acolo,prevestind moartea.

Intradevar cu ajutorul unei ciorne poti desfasura multe lucruri utile,pana in momentul cand ajungi sa crezi ca iti poti rezolvi lucrurile interioare cu ajutorul celor exterioare, directionandu-ti viata crestina prin blestemul ciornei. Cand ea incepe sa deprinda atributii mentale incepe sa imparta Scriptura in portiuni, pentru fiecare zi a anului obligand crestinul sa citeasca Scriptura conform regulamentului ei.Indiferent ca Duhul Sfant ii spune sa citeasca din alt loc, el cu perseverenta continua sub jugul ciornei sa bifeze zi de zi portiunea alocata.Pe cand un crestin autentic stie ca exista ocazii cand poate citii un singur verset, asupra caruia sa staruie zile la rand pana cand adevarul pe care el il poate intelege va iesii la lumina. Un om ca acesta imposibil sa poata urma un program de parcurgere a Scripturii prestabilit. Doar asa el poate dobandii gloria unei stari zdrobite, smerite, inviorate, inaltate,i in final LIBERE, stare straina unui sclav al ciornei. Prin aceastea toate, el intelege ca si a pierdut libertatea prin faptul ca rugaciunile sale au devanit mai putin spontane si desigur mai putin eficiente. Si asa ajunge sa se ingrijoreze pentru chestii ce nu ar trebui sa ii dea nici cel mai mic motiv de ingrijorate, cum ar fi : “cat timp a stat in rugaciune de dimineata, daca a strabatut lista lui de rugaciune pentru azi, daca se scoala tot asa de devreme cum o facea candva, crezand ca dragostea dintai poate fi masurata prin aceasta, sau daca il mai prind zorile dupa o noapte du rugaciune.” Rugaciunea ne mai fiind o respiratie libera a sufletului ci o simpla datorie de rutina ce trebuie dusa la capat. Chiar daca aparent ar putea exista raspunsuri la rugaciuni ele nefiind neaparat raspunsurile la rugacinile noastre ci mai degraba mila si bunatatea lui Dumnezeu. Astfel calendarul si ceasul devin surogate ale Duhului Sfant si ale lui Dumnezeu.

La fel acest pericol ii paste si pe pastori care urca la amvoane cu ciorne pe care divizeaza diferite subiecte din aparenta dorinta de a acorda suficient timp fiecarei teme in parte invocand importanta lor individuala. Aparent ar fi cinstit si bine primit un astfel de sistem insa nici pastoral nici enoriasii nu isi dau seama ca sosirea capcanei mortii spirituale de-a dreptul imbratisata. Hristos a murit o data si prin moartea Sa a adus libertatea, nici rugaciunile istovitoare nu isi mai au locul, nici atingerea buzelor cu un carbune aprins nu mai e necesar atunci cand adevarata libertate functioneaza. Farisei erau robi , iar ura lor pentru Domnul Isus a fost pentru ca El era liber. Libertatea Domnului ne este si noua astazi inca acordata, insa multi dintre noi, fii ai libertatii o pierdem ajungand sa fim condusi de iluminarea unei ciorne decat sa imbratisam pe cea profetica. Si astfel cu adevarat va fi o pricina de jale  in Sion cand  rasa crestinilor liberi va ajunge pe mana “manuitorilor de ciorne”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Eu NU am nevoie de religie.

Mi-e greu sa caut un inceput potrivit pentru acest post deorece multitudinea cuvintelor ma inunda atat de  mult in cat e greu sa le pun intr- o ordine precisa. Dar azi am ales sa scriu despre religie. Desi cu putin timp alocat subicetului as putea face o scurta incursiune in istoria religiilor si as putea contura o umbra de balanta care sa echilibreze vesnica polemica intre efectele negative a religiei si efectele ei benefice. Si vesnic vor exista diversiuni pe aceasta problema. Minti stralucite au incercat sa ii rezolve ecuatia, insa mereu nu puteau afla decat un rezultat variabil.

Nu imi propun sa fac critica nimani, deoarece nu e problema mea ce gandeste fiecare, eu pot spune doar despre mine ca in dreptul meu eu, am inteles ca fiecare om are propria sa “religie” si asta pentru ca fiecare din noi avem proprile noastre incredintari, proprile constiinte, pe care fiecare in mod individual si-o personalizeaza in modul voit de el. Bineinteles, aici nu vreau sa ma fac intelesa gresit. Eu gasesc doua realitati absolute si acelea sunt doar BINELE si RAUL. La fel cum exista un bine asa exista si un rau, doua stari care se materializeaza prin mine si prin oameni. Religia este si ea un alt instrument de a exterioriza printe noi aceste doua realitati. Si la fel cum oamenii aleg sa faca rau, la fel si prin religie s-a putut alege usor  a face acest lucruu. Religia care e construita pe interese materiale sau pe interese de natura detinerii controlului si puterii, sau orice alte motive este o religie otravitoare. Desi la cat rau se face in lume cred ca multi ar opta pentru o forma de religie care sa suprime raul existent insa tot cu ajutorul raului ca forma de rasplata.Religia este doar o unealta prin care omul este impiedicat sa vada cu adevarat distinctia intre bine si rau. Fapt ce este mai esential decat orice alt lucru. Eu nu am nimic cu nimeni si cu incredintarea nimanui fiecare cum isi asterne , asa si doarme, este o vorba din popor, si e adevarata. Sigura obiectie plauzibila este ca omul are parte in viata aceasta de bine dar si de rau. Si infuziile acestea orbesc omul pentru al face confuz in libertatea alegerilor sale. Religia nu e nici un ritual , nici o traditie , nici o forma de inchinare, nici o izolare de lumea inconjuratoare, nici nimic altceva  ce e contrar libertatii noastre. Noi ca oameni am uitat sa fim liberi si fericiti si mai putin subjugati de tot felul de conditii adunate dealungul vremurilor de oameni care asa au simtit ei ca au incredintarea cum ca asa cum vad ei lucrurile , asa sunt si bine. NU, fiecare individ e special si diferit si asta face frumusetea vietii noastre  diversitatea in care ne aflat a uimit mereu omenirea si o va uimii in continuare. Tocamai de aceea un ecumenism nu va fii niciodata bine privit si nici primit, pentru ca diversitatea in care ne aflam nu va putea fii nici o data adusa la o uniformitate totalitara. Ca exemplu personal pot spune ca a trebuit sa am ochii deschisi si sa accept ca nu o religie trebuie sa ne diferentieze si sa ne adunam doar grupuri si grupulete cum am simti-o pe propria mea piele aflandu-ma intru-un anumit grup de oameni si am vazut facandu-se o sedimentare intre oameni care s-au clasat tot pe fiecare categorie, ceea ce nu e ok, deoarece nu stii nici o data cand in calea ta poate sta o perla pretioasa pe care tu poate o dispretuiesti din pricina aparentelor fara ca sa mai iti acorzi putin ragaz sa scotocesti dincolo de aparente.

Oh, ce fericita ar fii lumea fara atatea constrangeri, care in timp oamenii au ajuns sa le impreuna semenilor lor, noi am fost chemati sa facem binele , oricat ar fii de greu, Chiar si Domnul Isus nu a chemat oamenii la vre-o religie, ci din potriv a  facut acelas lucruu a invatat oamenii sa fie o religie individala a iubirii intrupate in fiecare din noi.

Am o umbra de tristete cand ma gandesc la toate aceste lucruri  si nu imi vine decat sa imi zic: Eu pot fii diferit si NU AM NEVOIE DE RELIGIE. Pot traii si fara ea, si pot avea parte de rai si fara atatea controverse ce le importa religia o data cu venirea ei intre oameni.

Eu NU amnevoie de religie.

Religia ma otraveste

Religia face omul sa nu fie liber-> eu am nevoie de libertate.

Religia face omul duminica de duminica sa poarte tinute elegante-àEu am nevoie de tinuta dragostei

Religia pune o bentitza pe capul femei (asa e mai nou)->Eu am nevoie de smerenie

Religia ne pune pe o banca in biserica trupeste, dar cu gandul si cu inima suntem tot acolo unde voiam sa fim->eu vreau sa fiu acolo unde trebuie sa fiu, dar sa fie locul potrivit

Religia il face pe om ca duminica de duminica sa care o Biblie la subrat doar la biserica-> Eu am nevoie de  ea in inima si mereu

Religia face ca oamenii din o anumita confesiune sa se adune grupri si grupulete->Eu am nevoie sa fiu pe cat se poate in preajma a tot felul de oameni.

Religi inunda mintea cu teorie despre bine doar in serviciile religioase-> eu am nevoie de practica binelui zi de zi

Religia face omul egoist-> eu  am nevoie de iubire

Religia face ca “misionrii” sa mearga prin inteaga lume la clasa bussines-> eu am nevoie sa  merg chiar si desculta la semenii mei

Religia aduna banii sarmanilor->eu vreau sa ii dau sarmanilor

Religia face cunostinte si pile bine vazute oamenilor si astfel apar casatoriile din interese-> eu vrea sa ma casatoresc din iubire

Religia face si ea muzica cantata si vanduta pe bani frumosi-> eu as vrea asa nestiutoare cum sunt  sa cant oricui am ocazia.

Religia ne aduce la paturile celor din spitale si in inchisori si prin azile doar de sprafata -> Eu vreau sa merg cu dragoste la ei.

Religia ne face ignoranti cu semenii nostrii si cu problemele lor->Eu vreau sa pot oferii o cada cu apa calda unei biete batranici ce intinde mana dupa o coaja de paine

Religia ne face sa zicem una si alta noi defapt actionam->eu vreau sa fac doar ce pot crede.

Religia ne da conducatori care ne impun supunerea->eu vreau sa ma conduca doar Dumnezeu.

Religia impune veselia mereu pe chip->Eu vreau sa am chipul asa cum imi este inima

Religia ne face sa vorbim mereu in termini religosi din varful limbii-> E vreau din inima sa am indrasneala sa pot vorbii orice cu oricine oricare i-ar fii nevoia

Of… si lista e lunga si o puteti continua si singuri, ca punct de invatzamant, nu ca judecata, nu dati sentinte, in dreptul nimanui decat in dreptul vostruu.

Daca nu ar fi existat religia cum ar fi aratat intreg mapamondul la ora actuala?

Eu nu am sa cant asa cum vor altii, ci imi voi canta propria-mi melodie.

Publicat în Uncategorized | 10 comentarii

Un ciot de gand raslet.

Am privit recent o poza la un avatar de la un contact din lista de messenger, o poza unde era cuprins un copil sarman din lumea de jos , statea inghemuit si era atat de slab nutrit incat fara prea mult efort ii putea vedea scheletul osos. Am stat ceva minutzele bune sa privesc acea imagine, care ulterior am realizat ca e doar o franatura din sutele de milioane de poze care ne vin din acele locuri din lume unde mizeria si suferinta sunt la ele acasa. La un momentdat am ajuns sa citesc un jurnal de calatorie al unei prietene ce a ajuns in India in scopul intrajutorarii oamenilor de acolo, si desi asa a fost circumstanta sa fiu eu insumi intr-o situatie grea, in momentul in care citeam despre cat de greu o duc altii in alte locuri ale lumii , mi-am dat seama ca eu nu sunt deloc vrednica sa imi deschid gura. Am invatzat ca mereu partea plina a paharului e ceea ce conteaza , chiar daca e doar o jumatate de masura si nu e una intreaga, conteaza ca macar ceva acolo exista, pentru ca intradevar altora le este dat sa soarba doar din paharul gol.
Oare cate nu ne inconjoara pe noi, sau cate nu detinem , si aici ma refer la un camin calduros, la vederea ochilor si puterea bratelor cu care ne hranim zi de zi, ca sa nu mai spun ca uneori avem mancaruri atat de imbelsugate si totusi ne permitem sa ravnim mereu la ceva mai bun. Nu vreau eu sa dau cu biciul in nimeni pentru ca si eu cad adesea acest examen, si ma intreb adesea oare de ce? De ce am fost proiectatii sa nu ne multumim cu ce avem, si mereu ne dorim mult mai mult, de parca am duce ceva cu noi din lumea aceasta, si astfel din dorinta noastra nebuna de a arata altora cat de bine instariti suntem noi si ce bine ne merge noua , uitam de semenii nostrii care sunt tot fiinte umane, cu sentimente la fel ca si noi,au  acelas organism ca al nostruu care sufera in egala masura si fericirea si durerea. Oh…imi vine sa ma opresc. As vrea sa las totul sa las societatea , sa fug in natura , sa ma initiez si sa imi redobandesc armonia  pe care societatea asta inveninata de atata rau pic cu pic mi-o fura.
Intradevar nu sunt Dumnezeu sa pot aseza intreg globul pamantesc la standardere unei depline armonii care sa contempleze cu fericirea si multumirea aboluta , insa stiu un lucruu, pot , pot, pot, schimba mica lume ce ma inconjoara. E drept ca uneori avem tangente cu unii oameni doar temporar , oamenii asupra carora ne putem pune amprenta doar pentru un anume interval de timp. Si e clar, ca nu putem cu toti oamenii cu care intram in contact, o viata intreaga nu putem sa avem o legatura permanenta, unii pot fi luati dintre noi, altii aleg sa plece singuri sau impinsi de cursul vietii, iar pentru altii noi insine trebuie sa cunoastem limita care trebuie sa ne faca sa ne retragem . Sunt putine persoane in viata care reusesc sa ramana peste timpurii cu noi insa si in acest fel , viata DOAR isi face CURSUL.
Important e cum interelationam noi, poate uneori e nevoie doar de un zambet , sau o simpla vorba pornita din inima spusa cu blandete , poate uneorii nici nu e nevoie de cuvinte ci doar de un comportament adecvat precum o carte care poate fi citita chiar si de cei orbi, si auzita chiar si de cei surzi si traita chiar si de cei ologi.
Oh, da…..
Stiu, toti stim teoria bine 😦
Si peste tot pe unde mergem ni se cere acest lucruu, sa ne iubim aproapele, chiar si fara sa vrem noi sa il facem, fie pe strada , pe la servici , peste tot daca avem din cei 7 ani de acasa, si ne-am deprins cu ceva maniere ,daca nu, macar atunci legal ne simtim constransi sa nu avem un comportament ofensator asupra semenilor nostrii, si totusi inca e atata ura si rautate intre oameni……cand nu e pornit din inima si ceea ce faci nu faci cu drag cam totul e o masca care mai devreme sau mai tarziu tot va cadea jos ….tot ce ne ramane e doar iubirea. Ea e aceea care prin flacari ne traseaza o carare , iar prin valurii e cea care ne inconjoara precum o mantie speciala.

De ce ai pace , cand totul in jurul tau plange?
Si e atat de mult sanage
De ce privesti cu fruntea senina?
Si uiti inbelsugatul har, uitandu-te la tina

In jurul tau sunt oropsiti si oamenii goi
Sunt fiinte la fel de plapande ca si noi
E o invalmasala de lumina si dipret
Pentru ce luptam noi oare cu atata pret?

Iubim in viata cu fapta si cu gandul?
De nu ne mai opreste nici cerul nici pamantul?
Sau pavam incet cu pietre de smarald
Insusi drumul nostruu catre iad?

Iubirea sterge lacrimi                         
Iubirea se caiaete
Iubirea se jertfeste
Iubirea nu raneste
Iubirea se daruieste

Iubirea usureaza povara
Iubirea vindeca boala
Iubirea plange
Iubirea se frange…

Iubirea merge cu orice pret
Iubirea darama pereti
Iubirea nu e ceva raslet
Iubirea e ceva maret.

 

P.S.   Am reusit sa fac rost si de poza despre care scriam la inceputul textului.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu