44. Înflorind încă odată

De aș putea desena pe stele
Acest mugure ce din nou a încolțit 
În copacul vieții mele
Ce an de an, e tot mai înflorit

Pășesc agale pe culmile vieții
Însetând după ape limpezi de izvor
Nu mai pot pășii prin roua dimineții 
Și fiecare an ce trece, adâncește acest dor

- Nu te lăsa întristată fără măsură! 
Îmi repet în zilele înnourate
- Ești încă în viață, deci te bucură! 
De acest dar mulți nu mai au parte

Nu există cameră prea întunecată 
Unde Lumina să nu poată pătrunde 
Și nici gânduri prea îndepărtate 
Pe care Dragostea să nu le adune

Nu iubesc nici anii, nici arginții
Căci aceștia se arată doar o vreme
Iubirea o merită din plin părinții 
Ce m-au iubit înainte să îmi dea un nume

Zambilele sunt toate numai zâmbet 
"Treiștrei" la număr se înghesuiesc
Sfioase să rămână toate în buchet
Cu parfumul lor să mă înveselesc

Sunt risipă anii trăiți în aparențe
Fiți voi înșivă an de an și zi cu zi
Doar așa veți semăna integritate
Când sunteți cine vreți cu adevărat a fi. 

by Anda R. <><
© Copyright reserved ©
17.03.2021

43. Zbucium primăvăratic

Vreau să Te prind și vreau să Te strâng 
Și vreau să-mi înalț la Tine glasul
Să-Ți las și plânsul meu nătâng
Când pe cale-mi obosește pasul

Și fruntea cea de picuri asudată
Și piciorul-mi ce nu-Ți calcă-n urmă 
Ți le mai închin a mia dată
Implorând, suferința de mi-o curmă

Cu palma-ntinsă ca a unui cerșetor umil
Și inima ascunsă în ungherul prăfuit 
Vocea-mi scrijelește ca un vechi vinil
Un dor prin care la mine Te invit

Noaptea perna mea în lacrimi se-neacă
Când Tu stai liniștit și mă veghiezi
Și eul meu se frânge și se pleacă 
Precum un pom verde mă înviorezi

Multă vreme a fost o liniște deplină 
O iarnă lungă și apăsătoare 
Fără mângâierea Ta divină 
Viața mea e lipsită de valoare

Adorm. Cu capul rezemat în pieptul Tău
M-ai primit nici nu mai știu a câta oară 
Însă știu că mâine la geamul meu
Vei trimite a primăverii vrăbioară. 

by Anda R. 
<>< 02.03.2021
© Copyright reserved ©

42. Te pun în șoșonii mei?

Eu zici că empatia-i o minciună

Rostită cu privire de copii cuminți

Tot ce’nduri, nimeni nu poate să spună

Nici ce gândești și nici ce simți

„Știu cum este!” O aud mereu

O otravă dulce în licoare mea amară

O văpaie aprinsă în culori de curcubeu

Doar iluzie și o grea povară

 

Crezi că poți purta papucii mei?

Crezi că sunt comozi și calzi?

Ia aminte pe afară sunt murdari și grei

Înăuntru nici nu știi în ce ai să te scalzi

 

Empatie! Un cuvânt în plus în dicționar

O pastilă de minciună ce greu o înghiți

Un decalaj imens de fus orar

Când îmi repeți acelaș : „știu ce simți”

 

Tu nu știi nimic și nici nu ai să știi

Căci vulturul e făcut să zboare

N-ai să poți întinde aripi aurii

Când tu ești doar o târâtoare

Te alung să pleci de lângă mine

Nu te mai erija în câte-un Zoro

Sătulă sunt de cei ca tine

Ce zic: „am trecut și eu pe acolo”

Și ca tine de aș întâlni și câte zece

La toți v-aș repeta aceeași strună

Empatia voastră mă lasă rece

Ea e negreșit încă o minciună.

by Anda R. <><

© Copyright reserved ©

17.03.2021

41. Cernere de frunze

Îţi scriu pe frunza rătăcită-n vânt,
Cu o peniţă înmuiată-n stele
Că ai venit toamnă de curând 
Vizitând toate frunzele

Culori de toamnă adunate-n snop
Cerni frunza-n vântul dulce-amar
Toamnă, a ta trăsură e-n galop
Și după tine iarna vine iar



by Anda R. <><
© Copyright reserved ©
15.10.2020

40. O rugă netrimisă?

Ochii Tăi au plâns cu mine
Și mâna Ta mi-a șters suspine
Și pașii Tăi mi-au fost ‘nainte
Să îți mulțumesc nu am cuvinte

Dacă amurgul serii te prinde ‘ mpovărat
Tu inima să-ți pleci în ascultare
Iar de amurgul vieții ți s-a arătat
Prin rugăciune pune munții în mișcare

În taina nopții cu strigăte mute
Pândesc demonii s-asculte
O rugă ce arde mai plăpând
Stăvilind viața de mormânt

Iar de cu zori ochii i-ai mai deschis
Fă-ți și ziua asta un frumos paradis
Îmbrățișează clipa cu iubire
Și nu fi gângav în mulțumire

Nu aștepta răspuns la rugăciunea netrimisă
Și nici la ceea ce pe fugă a fost zisă
Raza dimineții se ivește iar
Nu lasă să-ți treacă ziua în zadar

Între oameni, lacrime și bocet
Tu vezi în fiecare un suflet inocent
Și aștepți cu nerăbdare
O rugă să-Ți trimită fiecare.

By Anda R <><
28.10.2020
©Copyright reserved©

39. O rugăciune

Când toamna vieții vine
Și norii grei se arată-n zare
Copii nu mai trag de tine
Și nu-ți mai dau o sărutare

Când totul în tine doare, moare…
Și nu-i cine să te îndrume
În a dimineților răcoare
Vei îngenunchia într-o… RUGĂCIUNE

Când în straja buzelor e mai mult tăcere
Și-n ochi numai lacrimi și genune
Stâlcești cuvinte intonate cu durere
Ce nu-s cuprinse-n cărți de rugăciune

Când crezi că nu e nimeni să te asculte
Și pasul ți-e singur în lume
Înconjurat ești de ființe nevăzute
Ce așteaptă de la tine… o RUGĂCIUNE

Când seara amurgul tăcut coboară
Și viclene gânduri vor să se adune
Ascunde-te în a ta camară
Șoptind în taină o RUGĂCIUNE.

Când vâlvătaia vieții s-a domolit
Și totu-i tăcere și tăciune
Ce mai strângi în pumnul obosit?
Rămâne o … RUGACIUNE

by Anda R. <><
15.09.2020
© Copyright reserved ©

38. O despărțire de duzină.

De voi părăsi a tale brațe
Să nu mă întrebi de ce?
Se rup visele legate-n ațe
Căci ai ales să fi o piatră rece

De-ți voi întinde palma mea vreodată
Va fi doar cu semnul despărțirii
Pentru tot ce nu ai prețuit o dată
Când mă amăgeai cu sărutările iubirii

De voi închide cândva o poartă
Să nu mă întrebi de voi mima
Când bun venitul zis o dată
Nu l-ai rostit cu toată inima

Ai crezut că sunt tare ca un munte
Și că poți să arunci cu nepăsare
Dar eu am strâns grăunte cu grăunte
Când tu-mi puneai pe rană sare

Dacă am amuțit și tac mereu
Înseamnă că adun fiecare piatră
Tu nu ai știut ce e în sufletul meu
Și nici nu vei mai știi vreodată

Ți-am întins dragostea pe fiecare masă
Și te-am iubit cu fiecare răsuflare
Acum știu că ție nu-ți mai pasă
Ignoranță ta doare cel mai tare

Sensibilă am fost ca un boboc de crin
Ți-am oferit iubire și delicatețe
Dar ai batjocorit-o ca orișice hain
Și-am să părăsesc a tale brațe….

By Anda R <><
27.08.2020
©Copyright reserved©

37. Banca de la stradă

De când mă știu pe a noastră uliță
Așa cum știe fiecare
La poartă stă proptită o laviță
Vorbei gata să îi dea născare

Și vânt și ploi o tot bătură
Că prea multe-a auzit
De cald îi mai ține câte o pătură
Când șade vre-unul ostenit

În nopțile cu stele căzătoare
Mamă, mă cuprindeai în a tale brațe
Și-n păr mâna o treceai mângâietoare
De cădeam captivă-n a visurilor ațe

Sfaturi, taine și povești la ceas de seară
Doar lavița le-a numărat pe toate
Oh! Și dorul mă încearcă iară
Că zilele ne trec neobservate

Când oare anii vieții ni s-au dus
Fluturați de vânt ca o șuviță
Că ne-am trezit mergând spre apus
Cu gândul la vremea de pe laviță

Pe ea acum doar mama a rămas
Iar timpul a uscat și scândura ei lată
Cu lacrimi o udă tremurând în glas
Visând la serile de altădată

Tată, mâna ta a prins să o repare
Pentru atunci când voi veni acasă
Privirea mamei să mă afle-n zare
Să o văd din nou voioasă

Sub clar de lună stăm toți trei cuminți
Și lăsăm clipele în voia lor să zboare
Eu, vă sorb chipurile ca de sfinți
Înconjurată de iubirea voastră mare.

By Anda R <><
30.07.2020
©Copyright reserved©

36. Tăcere apăsătoare

Număr zile, număr nopți
Penița slove vrea s-aștearnă
Dar viața trece ca un hoț
Și tăcerea vrea s-o cearnă

Tăcere convertită în cuvinte nerostite
Cu sfială așternute pe hârtie
Vise ocolite și pierdute
Păstrate în a amintirilor cutie

Tăcere sumbră ce ucizi sinceritatea
Povară grea ne-aduci pe umeri
Când ascuzându-ne după o perdea
Ne adâncești și mai tare-n temeri

Ne pui pe gură al tău lacăt
Mistuiți în răzvrătitul duh
Tăcere de ai fi doar în treacăt
De te-ai risipi mai repede-n văzduh

Dar tu stai atât de apăsătoare
Sub a tale lanțuri cu zale grele
Ne zdrobești precum o floare
Sfâșii și din carne și din piele

Ești potir cu bautură pelină
Și mulți te sorb cu atâta patos
Iar tu îi străpungi direct în inimă
Dezlănțuind necontrolatul haos.

Oh, de ai putea fi ocolită mai ușor
Și-n locul tău să fie numai vorbe de iubire
Atunci s-ar prăpădi și omul muritor
Cu o inimă curată ca-n pruncie.

By Anda R <><
07.06.2020
©Copyright reserved©

35. Grădina cu buruieni

Treci și tu… și trec și eu
Prin gradina vieții sinusoasă
Câte o buruiană rupi mereu
Otrăvit de a ei angoasă

Te reții lângă un iaz cu nuferi
Cumpănind la ce va să fie
Speri să uiți de tot ce suferi
Înnecând urâta reverie

Pe poteca îngustă care urcă
Sunt petale… dar și spini
Acolo se târăște o napârcă
Deghizată-n oamenii haini

Speranța are poama mălăiață
Amăgind cu mireasmă și savoare
Însă amăreala abundă de o viață
Menținând a sa paloare

Amuțit și trist calci gradina aridă
Te frângi ca salcia spre mal
Căci zilele au gust de aguridă
Iar mierea nu abundă ca un val

De aș putea să-ți spun durerea
Iar tu de ai vrea să mi-o alini
Oprește-mă te rog pe aleea
Cu trandafirii fără spini

by Anda R. <><
30. 06. 2020
©Copyright reserved©