40. O rugă netrimisă?

Ochi Tăi au plâns cu mine
Și mâna Ta mi-a șters suspine
Și pașii Tăi mi-au fost 'nainte
Să îți mulțumesc nu am cuvinte
Dacă amurgul serii te prinde ' mpovărat

Tu inima să-ți pleci în ascultare
Iar de amurgul vieții ți s-a arătat 
Prin rugăciune pune munții în mișcare
În taina nopții cu strigăte mute

Pândesc demonii s-asculte
O rugă ce arde mai plăpând
Stăvilind viața de mormânt
Iar de cu zori ochii i-ai mai deschis

Fă-ți și ziua asta un frumos paradis
Îmbrățișează clipa cu iubire
Și nu fi gângav în mulțumire 
Nu aștepta răspuns la rugăciunea netrimisă

Și nici la cea ce pe fugă a fost zisă
Raza dimineții se ivește iar
Nu lasă să-ți treacă ziua în zadar

Între oameni, lacrime și bocet
Tu vezi în fiecare un suflet inocent
Și aștepți cu nerăbdare
O rugă să-Ți trimită fiecare. 

By Anda R <><
28.10.2020
©Copyright reserved©

Notă | Publicat pe de | Lasă un comentariu

39. O rugăciune

Când toamna vieții vine
Și norii grei se arată-n zare
Copii nu mai trag de tine
Și nu-ți mai dau o sărutare

Când totul în tine doare, moare…
Și nu-i cine să te îndrume
În a dimineților răcoare
Vei îngenunchia într-o… RUGĂCIUNE

Când în straja buzelor e mai mult tăcere
Și-n ochi numai lacrimi și genune
Stâlcești cuvinte intonate cu durere
Ce nu-s cuprinse-n cărți de rugăciune

Când crezi că nu e nimeni să te asculte
Și pasul ți-e singur în lume
Înconjurat ești de ființe nevăzute
Ce așteaptă de la tine… o RUGĂCIUNE

Când seara amurgul tăcut coboară
Și viclene gânduri vor să se adune
Ascunde-te în a ta camară
Șoptind în taină o RUGĂCIUNE.

Când vâlvătaia vieții s-a domolit
Și totu-i tăcere și tăciune
Ce mai strângi în pumnul obosit?
Rămâne o … RUGACIUNE

by Anda R. <><
15.09.2020
© Copyright reserved ©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

38. O despărțire de duzină.

De voi părăsi a tale brațe
Să nu mă întrebi de ce?
Se rup visele legate-n ațe
Căci ai ales să fi o piatră rece

De-ți voi întinde palma mea vreodată
Va fi doar cu semnul despărțirii
Pentru tot ce nu ai prețuit o dată
Când mă amăgeai cu sărutările iubirii

De voi închide cândva o poartă
Să nu mă întrebi de voi mima
Când bun venitul zis o dată
Nu l-ai rostit cu toată inima

Ai crezut că sunt tare ca un munte
Și că poți să arunci cu nepăsare
Dar eu am strâns grăunte cu grăunte
Când tu-mi puneai pe rană sare

Dacă am amuțit și tac mereu
Înseamnă că adun fiecare piatră
Tu nu ai știut ce e în sufletul meu
Și nici nu vei mai știi vreodată

Ți-am întins dragostea pe fiecare masă
Și te-am iubit cu fiecare răsuflare
Acum știu că ție nu-ți mai pasă
Ignoranță ta doare cel mai tare

Sensibilă am fost ca un boboc de crin
Ți-am oferit iubire și delicatețe
Dar ai batjocorit-o ca orișice hain
Și-am să părăsesc a tale brațe….

By Anda R <><
27.08.2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

37. Banca de la stradă

De când mă știu pe a noastră uliță
Așa cum știe fiecare
La poartă stă proptită o laviță
Vorbei gata să îi dea născare

Și vânt și ploi o tot bătură
Că prea multe-a auzit
De cald îi mai ține câte o pătură
Când șade vre-unul ostenit

În nopțile cu stele căzătoare
Mamă, mă cuprindeai în a tale brațe
Și-n păr mâna o treceai mângâietoare
De cădeam captivă-n a visurilor ațe

Sfaturi, taine și povești la ceas de seară
Doar lavița le-a numărat pe toate
Oh! Și dorul mă încearcă iară
Că zilele ne trec neobservate

Când oare anii vieții ni s-au dus
Fluturați de vânt ca o șuviță
Că ne-am trezit mergând spre apus
Cu gândul la vremea de pe laviță

Pe ea acum doar mama a rămas
Iar timpul a uscat și scândura ei lată
Cu lacrimi o udă tremurând în glas
Visând la serile de altădată

Tată, mâna ta a prins să o repare
Pentru atunci când voi veni acasă
Privirea mamei să mă afle-n zare
Să o văd din nou voioasă

Sub clar de lună stăm toți trei cuminți
Și lăsăm clipele în voia lor să zboare
Eu, vă sorb chipurile ca de sfinți
Înconjurată de iubirea voastră mare.

By Anda R <><
30.07.2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

36. Tăcere apăsătoare

Număr zile, număr nopți
Penița slove vrea s-aștearnă
Dar viața trece ca un hoț
Și tăcerea vrea s-o cearnă

Tăcere convertită în cuvinte nerostite
Cu sfială așternute pe hârtie
Vise ocolite și pierdute
Păstrate în a amintirilor cutie

Tăcere sumbră ce ucizi sinceritatea
Povară grea ne-aduci pe umeri
Când ascuzându-ne după o perdea
Ne adâncești și mai tare-n temeri

Ne pui pe gură al tău lacăt
Mistuiți în răzvrătitul duh
Tăcere de ai fi doar în treacăt
De te-ai risipi mai repede-n văzduh

Dar tu stai atât de apăsătoare
Sub a tale lanțuri cu zale grele
Ne zdrobești precum o floare
Sfâșii și din carne și din piele

Ești potir cu bautură pelină
Și mulți te sorb cu atâta patos
Iar tu îi străpungi direct în inimă
Dezlănțuind necontrolatul haos.

Oh, de ai putea fi ocolită mai ușor
Și-n locul tău să fie numai vorbe de iubire
Atunci s-ar prăpădi și omul muritor
Cu o inimă curată ca-n pruncie.

By Anda R <><
07.06.2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

35. Grădina cu buruieni

Treci și tu… și trec și eu
Prin gradina vieții sinusoasă
Câte o buruiană rupi mereu
Otrăvit de a ei angoasă

Te reții lângă un iaz cu nuferi
Cumpănind la ce va să fie
Speri să uiți de tot ce suferi
Înnecând urâta reverie

Pe poteca îngustă care urcă
Sunt petale… dar și spini
Acolo se târăște o napârcă
Deghizată-n oamenii haini

Speranța are poama mălăiață
Amăgind cu mireasmă și savoare
Însă amăreala abundă de o viață
Menținând a sa paloare

Amuțit și trist calci gradina aridă
Te frângi ca salcia spre mal
Căci zilele au gust de aguridă
Iar mierea nu abundă ca un val

De aș putea să-ți spun durerea
Iar tu de ai vrea să mi-o alini
Oprește-mă te rog pe aleea
Cu trandafirii fără spini

by Anda R. <><
30. 06. 2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

34. Iubește-mă mereu.

Adorm blajin pe pieptul tău
Și afară plouă mocănește
Lângă tine uit de tot ce-i rau
Iar ațipirea ni se adâncește

Aș coborâ în visul tău puțin
Să dansam în lanul de lavandă
Tu să admiri pasul meu divin
Eu din iubire să îți fac ghirlandă

Să alergăm în roua infinită
Nici când să nu-mi mai amintesc
De neputința ce mă ține țintuită
În realitatea ce cu tine o trăiesc

Dar ploaia insistă la fereastra noastră
Să spulbere blestemata utopie
Ce a încolțit ca floarea-n glastră
Ca mirajul unui puf de păpădie

Somnul tău e dulce și liniștit
Fie-ți visele cu pace pline
Un „te iubesc” spui mormăit
Și mă strângi mai tare lângă tine

Și adorm cu vocea ta în gând
Odihnindu-mi trupul ologit
Gândul că mă iubești așa cum sânt
Mi-ajunge și aici și-n  infinit.

By Anda R. <><
22.06.2020
© Copyright reserved ©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

33. Nu mă mai rănii ploaie

Coboară noaptea și plouă în surdină
Și mă cuprinde un dor amar
Mistuită inima îndelung suspină
De doruri ce zac închise într-un sertar

Te prelingi pe chipul meu plâns
Și-mi ascunzi lacrima ce curge
Să-mi furi un neobrăzat surâs
Către cereasca boltă care plânge

Prin bălți m-aș avânta cu tot cu roți
Dar… Abia de se mai udă câte o spiță
Eu visez cum intră apa în saboți…
Iar tu-mi ascunzi lacrimi de neputință

Vrei să-mi speli inima de dor… cu apă?
Și să alungi vechile stihii…
Dar ea rămâne ca de piatră
Sub picturii tăi reci și zglobii

Și stai și cânți la geamul meu
Romanțe ce sună atât de absurd
Absorbită-n culori de curcubeu
E liniște-n urechea mea de surd

Un strop s-a prelins de pe o frunză
Oh, cât aș vrea pe toți ca să îi gust
Să atingă și a mea arsă buză
Să mă îmbăt cu al bucuriei must.

Dar sunt doruri ce stau bine în sertar
Le știu… Dar cheia o țin doar eu
Tu ramai doar o ploaie de mărgăritar
Lovind cu fiecare strop în sufletul meu

By Anda R. <><
18. 06. 2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

32. Un grăunte de nisip

Când voi privii azurul mării
Golise-va paharul întristării
Iar de vine valul înspumat
Eu n-am să mai fiu împovărat

Infinitul cel albastru și tăcut
E ca durerea peste care am trecut
Totul este trecător
Precum adâncul apelor

Pescărușii cântă către asfințit
Imnul durerii ce tocmai s-a sfârșit
Strălucirea argintată a mării
O va risipi corabia uitării

Vorbește marea…tace marea și o înghite zarea
Să-mi țip durerea… ? Se lasă TĂCEREA…
De acum, fi voi călător pe un cocor
Spre Tărâmul de care mi-e atât de dor

Trag adânc aer în piept
Vântu’ mângâidu-mă pe creștet
Scriind pe valuri cu a lui peniță
I-ați adio de la neputință.

Eu grăunte de nisip,
Pământul am umbrit
Am fost un strop curat de apa
Într-o lume atâta de nedreaptă

Azi veghez din infinitul albastru
Mâine totul va fi la loc
Altuia îi va fi menit dezastru
Și totu va începe doar cu-n strop.

By Anda R. <><
09.06.2020
©Copyright reserved©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

31. OH tu, moarte…

Ce însemni, tu moarte, pentru mine?
Nu însemni nimic, decât lacrimi și suspine
Un suflet smuls din trupul rece și gol
Grăbită să îl cobori în negrul din Şeol

Ce însemni, tu moarte, pentru mine?
O fracțiune făurită în a negrului tăciune
Un imens deşert de durere și tăcere
Clipa ce nu o cumpără nici o avere

Ce însemni, tu moarte, pentru mine?
Un ultim blestem de a te vedea pe tine
Vii ca hoțul neanunțată, fără gălăgie
Ba, chiar nemanierată, nu suni la sonerie?

Ce însemni, tu moarte , pentru mine?
Un croitor ce ne îmbracă duhul cu noi haine
Ce taie tuturor și cea din urmă răsuflare
Iar firul vieții îl măsoară cu atenție mare

Ce însemni, tu moarte, pentru mine?
Poate doar un ceas ce funcționează foarte bine
Dar stai, tu nu ești cu toți la fel de blândă
Fie tineri sau bătrâni, cu toții ești la fel de crudă

Ce însemni, tu moarte, pentru mine?
Poate un muncitor desprins parcă din uzine
Notând totul cu atenție în compendiu
Uitând complet de câte un concediu

Se spune că ne naștem fără a ne dori
Oh, de am știi măcar când vom muri
Căci înăbușim cu al existenței patos
Clipa vecină cu… locul cel luminos.

By Anda R. <><

22.01.2019
© Copyright reserved ©

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu