42. Te pun în șoșonii mei?

Eu zici că empatia-i o minciună

Rostită cu privire de copii cuminți

Tot ce’nduri, nimeni nu poate să spună

Nici ce gândești și nici ce simți

„Știu cum este!” O aud mereu

O otravă dulce în licoare mea amară

O văpaie aprinsă în culori de curcubeu

Doar iluzie și o grea povară

 

Crezi că poți purta papucii mei?

Crezi că sunt comozi și calzi?

Ia aminte pe afară sunt murdari și grei

Înăuntru nici nu știi în ce ai să te scalzi

 

Empatie! Un cuvânt în plus în dicționar

O pastilă de minciună ce greu o înghiți

Un decalaj imens de fus orar

Când îmi repeți acelaș : „știu ce simți”

 

Tu nu știi nimic și nici nu ai să știi

Căci vulturul e făcut să zboare

N-ai să poți întinde aripi aurii

Când tu ești doar o târâtoare

Te alung să pleci de lângă mine

Nu te mai erija în câte-un Zoro

Sătulă sunt de cei ca tine

Ce zic: „am trecut și eu pe acolo”

Și ca tine de aș întâlni și câte zece

La toți v-aș repeta aceeași strună

Empatia voastră mă lasă rece

Ea e negreșit încă o minciună.

by Anda R. <><

© Copyright reserved ©

17.03.2021

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s