POEZII

29. Prețuiește ce ai!!!

Dă-mi mie ochi tăi române!
Să văd limpede pe unde calci.
Orbi am fost și vom rămâne;
Când nu-i iubim pe cei dragi.

Dă-mi mie urechea-ți clăpăugă
Să ascult un dor nătâng în van.
Surzi suntem, o nație slugă.
Îngenunchiați în tăcerea de tiran.

Dă-mi mie mâinile-ți neobosite!
Făuritoare de frumos curat.
Ciungi am fi cu ghiare încleștate;
Nemângâind pe cel apropriat.

Dă-mi mie picioare să fug la ai mei semeni!
Că ologitu-nea ‘nvrăjbirea.
Despărțind apropriații prieteni;
Fracții, le e și cărarea și vorbirea.

Dă-mi mie sănătatea ta deplină!
Ce atâția nu știți a o prețui.
Handicapații nu au nici o vină;
Ei, în orice clipă v-ar înlocui.

Ochii deschideți larg și iubiți!
Urechii ‘plecați spre ascultare!
Cu mâinile să nu obosiți!
Iubirea de semeni s-o duceți pe picioare!

15. 03. 2018. By Anda <><

28. Bordura (ne)simtita.

Azi m-am încăltat cu roti noi
Nu-s de firmă, dar sunt bune
Dat’am de un mare borduroi
Și am rămas în drum, pe bune!

Nu îmi iau haine de fită
Strâng măruntii, leu pe leu
Ca să am de câte o spită
Când mă lasă-n drumul meu.

Prinsă sunt ca de înnec
Când studiez infrastructura
Nu am unde învârtii din cerc
Mă vânează peste tot, bordura.

Iar critic cu înverșunare
Legea noastră românească
M-a lăsat fară accesibilizare
Dumnezeu să ne ferească!

În loc de rampe puneti trepte
Căruciorul zici că v-a orbit
Oare când o să se îndrepte?
Etichetarea celui oropsit?

Tu vezi doar cercuri, spite, roti,
Un spectacol plin de aparente.
Dar chiar atat e tot ce poti?
Sa ne vinzi cu tot cu redevente?

By Anda <><           17.02.2018.

 

27. Bordura

Ni-a ajuns peste măsură
Nouă celor care `ndură
Să visăm o infrastructură
Lină, fără de bordură.

Parcă am fi cu toții la cură
Miei jertfiți, legați la gură,
Hrăniți cu promisiuni și ură
Și ocara celor ce ne `njură.

Cu un căruț de ați face voi o tură,
Ați vedea că viața-i dură.
Ne numiți „lepădătură”
Și aruncați n noi numai cu zgură.

Sorbiți din ignoranță ca din băutură,
Fără să știți ce înseamnă o bordură.
Credeți că viața mai are câte o scurtătură
Dar toți sfârsim sub aceeași scândură.

Cu o sabie și o armătură
De ne-am unii a sta`n spărtură.
Cu ochii negrii ca o mură
Am muta ori și ce bordură.

Omule ce calci a României bătătură
Ce-ți stă deasupra ta ca pajură?
Fraternitatea risipită-n negură?
Sau umanitatea cu a ei postură?

                                                               By Anda 27.03.2017.

26. Iubirea cu baston

Eu nu m-am născut un simplu orb
Sunt un luptător din fire
Întunericului nu îi sunt rob
Eu vă văd…, dar prin iubire

Eu nu m-am născut un simplu mut
Ce tace şi ascultă
Iubirea mi’e arma de temut
Ce mă aruncă-n luptă.

Eu nu m-am născut un simplu şchiop
Ce duce de căpăstru un baston
Eu zoresc iubirea în galop
Să înving al vieții maraton

Nici eu nu sunt doar un olog
Căci neputința nu mi-e Faur
Doar iubirii îi plătesc zălog
Căci ea mi-e singurul tezaur

Pe când eu cel fără de minte
Pe creştet cănd simt o mângâiere
Înteleg că iubirea nu e doar cuvinte
Şi nu oricine poate sa mi-o ofere

Iată-ne, suntem aşa cum tu ne vezi
Făclii aprinse, noi purtăm în piept
Tot ce ne-am dorii să ştii, să crezi…
Că iubirea nu e neînsemnat concept.

By Anda 11.01.2017.

25.Handi(CAP)

Pot să alerg fără picioare
Să prind în palme un curcubeu
Chiar și tu, o nevăzătoare
Noi împreună, dragul meu.

Poți compune fără auz
Un portativ din bob de rouă
Căci cu toții suntem surzi
Când inima e frântă-n două

Nația întreagă ne-a uitat
Ne privesc ca pe un stigmat
Cu sigiliul greu ne-au apăsat
„Tu ești doar un handicapat”

Dar curcubeul ce în palme stă pitit
Și cântul cel din rouă
Tu sigur nu l-ai auzit
C-ai inima împărțită-n două

Ridicați-vă voi chiorii și muții
Treziți conștiințele atât de adormite
Noi nu suntem oropsiții sorții
Identici suntem chiar și-n sentimente

Dacă încă tu nu ai aflat
Dă-mi voie să-ți spun răspicat
Eu nu sunt un handicapat
IUBIREA e liantul care m-a format.

By Anda <>< 05.01.2017.

24. Zâmbeşte te rog mai mult.

Zâmbeşte cerului nopţii `nnourat
Şi îţi va trimite razele de lună
Zâmbeşte soarelui cel de curând plecat
Şi se va întoarce să îţi spună: Noapte bună.

Zâmbeşte când închizi ale tale pleoape
Şi astfel vise dulci visa-vei tu la noapte
Zâmbeşte-i îngerului ce îţi stă `naproape
Şi aşteaptă ruga strecurată printre şoapte

Zâmbeşte când capul liniştit pe pernă îl aşezi
Şi te culci ca să adormi în pace
Zâmbesc căci numai Tu Doamne mă veghezi
Şi zbucuimul lăuntric, în tăcere se preface

Zâmbeşte soarelui ce înalţase-va plin de lumină
Şi chipul ţi-l va mângâia încetişor
Zâmbeşte spre stelele ce dansează în surdină
Şi învăţa-te-vor un dans tăcut de-al lor

Zâmbeşte visului ce uşor te duce în lumea lui
Şi îţi dă odihnă trupului tău plăpând
Zâmbeşte şi doar zâmbeşte tu, fiu al Domnului
Şi nu uita că viaţa e tot un vis trecând

Zâmbetul e singurul dar ce îl mai putem oferii
Atunci când dintr-o  zi curge ultima ei clipă
Zâmbetul îl citeşti pe faţa senină a mulţumirii
Şi atunci când viaţa întinde ultima ei aripă

31.12.1015      by Anda <><

23. În curcubeu de fulgii zglobii

Pe fereastra mea stau desenate flori de gheaţă
Căci afară a `nceput să ningă iar…
Ninge cu fulgii amintirii peste a mea viaţă
Şi anul nou ne`ntinde un alt stăvilar

Zaharisiţii copaci, încremeniţi stau în zăpadă
Căci afară a început să ningă mult…
Petale de iubire stau gata ca să cadă
Peste atâtea inimi abătute în tumult

Cu ochii aţintiţi la cerul plumburiu şi gol
Privesc cum viaţa îşi ninge încet anii
Cum copilăria a rămas în beciul cu zăvor
Şi fericirea unora au rămas doar banii

Ninge iar cu priviri cufundate-n amintiri
Pe omătul gros şi alunecos
Se întrevad… straniile oglindirii
Unde se aşterne fumul greu şi înnecăcios

Caii viteji, săniile le trag cu greu
Felinarele veghează amorţite-n umbră
Piezişi se aude un glas de arhiereu
Ce cântă o cântare veselă şi totuşi sumbră

De pe poteca din faţa casei mele
Adunam noi, zăpada pe opinci
Acum, alţi copii scutură de rămurele
Cum făceam şi noi când eram mici.

08.01.2015  by Anda  <><

22. Un ultim  drum.

Dacă mai ai cui, astăzi, să-i spui mamă

Dacă glasul ei dulce încă te mai cheamă

Dacă mâna-i mai stă întinsă să te imbrățișeze

De ce aștepți vremea despărțirii să vă îndurereze?

Anii la rândul te-a așteptat tristă în al casei prag

Brodând pe batista ei un lung și înlăcrimat șirag

Mâna ei neobosită pentru tine a lucrat tăcută

De ce nu vii până nu e prea târziu, de i-o mai sărută

Poarta casei ei, o vede mereu cum se deschide

Și între ușiori apari tu din depărtări aride

Dar imaginea aceasta i-o aduce alinător… gândul

Căci poarta casei ei i-o mai deschide doar vântul

Unde ești copilul meu, mireasma mea tămăduitoare?

Unde ești sufletul să mi-l alin cu fața ta strălucitoare?

În curtea în care cândva te jucai voios

A rămas doar amintirea, un monstruu atât de dureros

S-a făcut târziu, în miez de noapte se aud numai șoapte

Însă numai una mă cheamă să merg de ea tot mai aproape

Am tresărit crezând că e ești tu, cu al tău glas

Dar era îngerul ce zicea lumea în urmă să o las

-Copilule, atâtea zile răbdătoare eu te-am așteptat

Poate veni-vei să-mi mângâi chipul`ndurerat

-Mamă, de ai mai putea deschide ochii acum

Sunt acasă, trist, conducându-te pe ultimul tău drum.

19.06.2014 by Anda <><

21. Alină-mă Iubire. 

Aşează-Te şi acoperă-mă Tu vers al iubirii
Adună-mă din răvăşitele stihii
O, mai cântă-mi din norul alinării
Să învrăjbeşti ruina vechilor stafii

Şi atinge-mă cu jarul de pe a Tale buze
Cu parfum prelins în buburuze
În ghirlande de flori cu frunze
Incantând soapte care să amuze

Cerşesc din Paradisul Tău cel neefemer
Iubire cât o efă, sau cât un omer
Un licărit plăpând câtuşi de stingher
Oferit în taina prăfuitului ungher

Nu mă lăsa să-mi sting firava mea iubire
Ci vino să-mi fii Tu, o trainică oglindire
O suavă sursă ce-i dă gurii amuţire
Mocnind în tihnă infinita-mi mistuire

Şi inima înfiereaza-o adânc cu a Ta peniţă
Iar uitării spune-i de a mea grea suferinţă
O iubire! De mi-ai împlinii şi a mea dorinţă…
Să-mi mai dai o zii fără a ologirii neputinţă

Apoi acoperă-mi ochii şi mâna mi-o mai leagă
Până mă va-nghiţii ţărâna şi fi-voi fără vlagă
Iar înaintea mea doar iubirea Ta să meargă
Când fi-voi eu uitată printre stelele ce aleargă.

11.05.2014 by Anda <><

 

20. Creează tu..

Creează tu o lume fără de culoare!
Un răsărit fără de soare!
Un om fără de asemănare!
Şi stele mii strălucitoare!

Creează falnice meleaguri înfrunzite!
Şi zumzet de roiuri infinite!
Aşează lanţuri trofice diferite!
În armonie să habiteze fericite!

Aşează tu mai bine lumea ce o paşeşti!
Arată-mi tu cum visezi să o construieşti.
Poşi tu singur oare să o cârmuieşti?
Şi fericit tu, peste veacuri să dăinuieşti?

Omul, vise multe are.
Şi lui multe i-se pare.
Dar fericit este el oare?
Că se frământă cu lucruri trecătoare.

Când firul vieţii e aşa firav şi scurt.
Fi brav ca un soldat sub al său scut!
Ce scapă de a vieţii greu tumult.
Lui Dumnezeu lăsându-i fiecare amănunt.

Omule gândeşte-te la tine, aici, între cei vii.
Ce vei putea să duci cu tine; acolo-n veşnicii?
Pacea eternă a inimii pline de bucurii?
Sau nenorocirea unei veşnicei tânguiri?

17.03.2014 by Anda<><

                                       

19. Martorul tăcut

Se cutremură din adânc Pământul
Norii negrii-i sunt veşmântul
Când existenţa umană îşi ia avântul
Şi aratase-va în faţa Celui ce e Sfântul

Uragane şi taifune ne vestesc
Că zilele din urmă chiar sosesc
Când e gata să înceapă cântecul ceresc
Intonat din traiul pământesc

Milenii Pământul acesta l-au brăzdat
Iar Lumina Sfântă încă nu s-a arătat
Atâţia pioşi, spre credinţă au îndemnat
Dar lumea prea nătângă nu i-a ascultat

Generaţii nenumărate au trecut
Şi Pământul sub toate a rămas mut
Până când îşi va vărsa al său tumult
El va fii martorul cel mai de temut

Il va lua Împăratul Slavei în palma Sa
Şi îi va remodela toată plămădeala
Cu fir de aur va gătii El partitura
Pe care cu a Pământului note o va decora

Va întinde un lung şirag de firicele
Din firimituri de praf şi mici particule
Din fapte bune şi din fapte rele
Ce generaţii-n şir le-au gravat în ele

Infinitul îi va fii caietul
Când Mana Lui ne va iscălii testamentul
Unde fiecărui om îi va venii momentul
Să îşi consemneze singur documentul

Se va trezii acest străjer din amorţire
Dictând tot ce a notat cu atâta răbdare
De la vieţii pline de chin şi vaiete
Până la efemerele clipe de fericire

Şi ne va auzii Stăpânul rând pe rând
De la primul scâncet tremurând
Melodiea vieţii scrisă murmurând
Şi chiar ultima şoaptă dinainte de mormânt

Gravezi tu oare fapte bune pe Pământ
Ce melodios le va auzii cântând
Sau note discordante risipite-n vânt
Pe Compozitor Îl vor chinui ascultând

14.11.2013  by Anda <><

18. Muguri de primăvară

Ai nins cu petale albe pământul
Caisule bătrân şi însingurat
Te-a mai cercetat doar vântul
Când ramurile ţi le-a scuturat.

Ai aşternut o petală pură
Pe rădăcina ta veche şi groasă
Dar şi pe aceasta vântul o fură
Şi-ţi lăsă doar scoarţa găunoasă.

Un fluture veni grabit să-ţi spună
Cum mugurii toţi sunt în pericol
Că vântul crengile ar vrea să ţi le răpună
Şi el gonit va fi în al fluturilor stol.

Când toate erau în vălmăşală mare
Se aude un strigăt din răsputeri
Viermişorul ce obosit de atâta firezare
Ţipa să-l audă vântul,păsări, chiar şi nuferi.

Că acest pom bătrân şi încercat
A cucerit mai multe în a lui vreme
Nu doar un vifor mai răsfăţat
Sau un nătâng şi amărât de vierme.

Şi-n liniştea subită se auzii: tril de ciocârlii
Degrabă vântul cel năpraznic şi viermele au fugit
Iar natura preschimbată-n oaze de bucurii
A început să strige primăvara a sosit.

09.04.2013 By Anda.

17. Îngerul meu…eşti tu

Merg încet pe poteca strâmtă
Şi îmi pare că uşor se strâmbă
Încerc să mi-o ţin mai sfână
Însă toate uşor mă înfruntă

Şi pornesc aşa încet la vale
Printr-un codru verde îndesat
Şi un înger îmi iese în cale
Iar eu troienită rămân de la speriat

În timpul ce a mai urmat
Unul la altul lung ne-am mai tot uitat
Până când am început a cuvânta
Şi pe înger curios a întreba

Îngeraş cu pană străvezie
Pe cine cauţi sub a noastră glie
Şi ce meşter te-a creiat
Că eşti atât de frumos şi minunat

El îşi întoarse capul încetinel
Şi mă privii aşa de frumuşel
Apoi se întoarse cu totul spre mine
Şi îmi spuse: te caut doar pe tine

Am colindat cerul cel albastru
Am luat la rând fiecare astru
Am întrebat de fiecare stea
Dacă nu văzutu-mia iubirea

Şi pe toate câte am colindat
Nicăieri nici un răspuns nu am aflat
De aceea am coborât aici în sat
Căci te căutam ca un disperat

Acum lasă-mă să te strâng la pieptul meu mic
Căci de dorul tău tremur ca un finic
Şi mai lasă-mă să-ţi mai vorbesc un pic
Vreau să te iubesc în viaţa asta de nimic

Cu ochii bulbucaţi de mare uimire
M-am prăbuşit în braţele-i de fericire
Am început în hohote să plâng
Şi cu forţă la pieptu-mi să îl strâng

Şi i-am zis atunci uşor şi lin
Că mi-a făcut al vieţii cer senin
Că e tot ce mi-am dorit vreodată
Înger ca şi el să mă iubească-n viaţă

Şi-am rămas acolo amândoi înlăcrimaţi
Jurăminte noi făurind îngenunchiaţi
Şi din codrul verde un imn frumos ne onora
Iar nouă inimile voios şi duios ni-le încorona.

by Anda 19.01.2012

16. Mai mult ca până acum

Sunt al Tău părinte scump şi drag
Avutul Tău pentru eternitate
Cu Tine trecut-am de al morţii prag
Chiar toate de-mi vor fi luate

Eşti stâlpul ce mă sprijină-n durere
Când moartea vine cu al ei aval
Şi focul ce aduce, o dulce alinare
Când doresc din inimă să ajung la mal

Sclipiri strălucinde cerni pe a mea fiinţă
Căci cu Tine învins-am moartea veşnică
Bucuria victoriei lumineză a mea faţă
Şi pururea totul din mine te glorifică

Chiui şi strig de veselie în inima mea
Tresaltă fiecare celulă din mine
Căci m-ai înviat pentru Împărăţia Ta
Şi totul e aşa plăcut alăturea de Tine

Înaintea ochilor mei tot ce văd e chipul Tău
Frumuseţea Ta atât de lesne m-amuţeşte
Tu mă păzeşti de răul cel mai rău
Şi o aripă să zbor la Tine-mi creşte

Să urc, să urc cu a credinţei înţelepciune
Şi cu inima plină de un nestins dor
Ce-mi arde în piept ca un înfierat tăciune
Chiar dacă eu sunt doar un simplu muritor.

26.01.2011 by Anda ><>

15. Te iubesc.

Aici e noaptea cea tăcută
Ce mă cuprinde în  beţie de amor
Aceasta e clipa ce mă strămută
În vapaia încinsă a unui mare dor

Aici e geamătul respiraţiei tăiate
Iubirea cu gustul ei atât de aromat
În lacrime prelingându-se uşor pe spate
Şi unghia ce în trupu-ţi mi-am încleştat

E aici acel fior şi al buzelor tremur
Cu atingerea-ţi plăpândă şi călduţă
Iubire cu alura ta de bun augur
Mă eliberezi din a mea crudă temniţă

Cu ochii visători la oceanul de iubire
Şi inima scăldată în corolarul nerostit
Mai prăd o lacrimă în absoluta tăcere
Fericită că în  viata mea tu ai sosit

Preţ de o clipă din inima-mi te-am dorit
Iar Dumnezeu la visul unui muritor a luat aminte
Şi arzatoarea-mi dorinţă repede mi-a înfăptuit
Şi pe tine, soare, mi te-a scos nainte

Acum aş mai avea o singură dorintă  arzătoare
Ştiind că iubirea adevarată niciodată nu moare
Să îmi interzică să îţi spun la revedere
Să nu simt despărţirea ce doare atât de tare.

09.01.2011  by Anda<><

14. De as fi fost de ceara

De aş fi fost de ceară
M-aş fi topit sub a ta privire
Dacă aş fi fost o idee rară
M-aş fi  pierdut in a ta amintire

De aş fi o cascada învolburată
Şi mi-ai cere să fiu lină
M-aş face la a ta vointă
Un lac cu apă cristalină

De aş fi o rază pierdută din soare-n zori
M-ai găsi în oglindirea imenselor mări
Iar dacă aş fi fărâmă din Pâninea Cuvântului
Aş putea spune că sunt fericirea săracului

De aş fi robot fără sentimente
Nu aş fi ştiut ce-s alea fiţe şi talente
De aş fi fost pasăre migratoare
Aş zbura la tintă fără nici o eroare

De aş fi o particulă din aerul vital
Aş primi cu uşurinţă lecţia unui lucruu esenţial
De aş fi o astră din măreţul Univers
M-aş lupta s-acopăr negrul imens

Dar nu sunt decât o mână de tărână
Cu un suflet firav, cald şi drăguţ
În mine-i gândul că mă întorc iar în tărână
Iar pe acest pământ călătoresc doar un picuţ

by Anda<><

13. Iubim?

Iubirea e comoara negăsită
Ce o căutăm chiar zi de zi
Dar adesea ea este oprită
De cei ce nu stiu a iubi

Ea e ochiul ce nu vede nimic
E făclia care arde pentu veci
De la omul cel mai mic
Până la emiri şi regi

Am vrea să spunem în cuvinte
Cu limbajul omenesc
Muntele de sentimente
Rezumat in: TE IUBESC

Şi de n-am avea cuvinte
Dacă ea mai arde-n noi
O vom dovedii prin fapte
Căci nu suntem oameni goi

Iubirea e comoara dată celor ce înving
Spada lor este răbdarea
Ei au rezistat în ring
Până a venit Salvarea

Nu te lua după cei mulţi
Iubirea nu poate fi mică
Dăruieşte deci ce simţi
Si nu doar pentru o clipă

by Anda <><

12. Zgomotul din lunca

Privesc furnica ce aleargă grăbit
Privesc animalele din luncă
Privesc albinele cu al lor bâzâit
Toate trăiesc şi grija şi-o alungă

Păsările ciripesc melodios
Peştii înoată-n largul lor
Totul e aşa frumos
Când toate se încred în Creator

Dar oamenii, ei se cred superiori
Aleargă şi străbat tot pământul
Şi uită adesea lecţia ce îţi dă fiori
Că grija ne-o poartă Domnul, Sfântul

Tot ce ne`nconjoară e o lecţie
Universul şi conţinutul său
De la prima sa proiecţie
Până la cel mai tainic hău

Oricât de înţelepţi ne am crede noi
Există lucruri ce nu le putem pătrunde
Ne complicăm cu lucruri ce merg greoi
Şi la urmă ajungem debusolaţi pe-o punte

Şi din nou apare grija spre ce să alergăm
Spre lucruri simple sau spre greu
Şi o viaţă întreagă noi uităm
Că grija noastră o poartă Dumnezeu.

by Anda<><

11  Un fulg de nea

Am privit cerul plumburiu si intunecat
O steluta, in fulg s-a transformat
Si incetisor, a venit pe al tau obrajor
Soptindu-ti usor: De tine mi-a fost dor

Am plecat de la tine si lumea am colindat
Te-am lasat inlacrimat, tacut si-amarnic intristat
Nu am avut curajul sa iti privesc ochii albastrii
Si am fugit, ascunzandu-ma intre vechii astrii

Imi era inima insangerata ca tu ai ramas ranit
As fi vrut sa-ti soptesc: tu imi esti singurul iubit
Dar nici grai nu am mai gasit
Caci toate au fugit m-au parasit

Si acum din cerul meu, mai cobor in straie invechite
Cand in dulce fulgusor, sau in furtuni dezlantuite
Voi fi mereu vantul, jucandu-ma prin  parul tau
Si soarele ce voi usca lacrima,din momentul cel rau

As vrea sa plec, in tarana ce ma cheama uneori
Sa uit siragurile de lacrimi stranse peste noi
Pleca-voi spre vremi deja  incepute, dar neterminate
Pleca-voi spre mult dorita mea eternitate

Cu pumnii stransi, din cerul cel senin ca ochii tai
Cu amintirea biciuindu-ma pe ravasite cai
O lacrima inghetata-ti, mai trimit din al meu locusor
Sa te sarute in tarziu de noapte, pe al tau rumen obrajor

10.12.2010 by Anda<><

10. Steluta mea

In vremile tarzii din lunga noapte
Pe bolta cerului vegheaza usor
Stapana luna si stelutele toate
Inganandu-se in a lor imn incetisor

Iar gandul meu spre tine merge
O steluta, o luminita-n noapte
Fara tine totul e asa pustiu si rece
Fara tine sunt asa de trecatoare toate

De acolo din al tau inalt ceresc
Sclipesti asa de pur si de gingas
Fara tine eu de dor am sa ma topesc
Fara tine as fii un trist si mut greieras

Mai da-mi si azi din stralucirea ta
Sa pot sa merg pe calea mea de pelerin
Caci fara tine nu luceste nestemata
Da, fara tine totul e o cupa cu pelin

Aratami-te  pe cararile din viata-mi pustiita
Si in zilele cuprinse de obraznice furtuni
Caci fara tine sunt o corabie fisurata
Fara tine nu raman decat farame si taciuni

Asa as fi eu pe cerul diminetii
De nu ai fi tu, iubirea mea
Sa ma conduci din zorii vietii
Pana voi apune, eu, ultima stea.

17.11.2010  by Anda <><

9. Batrane nuc.

M-am rezemat pe trunchiul tau,batrane nuc
Atatea toamne au trecut, le-am pierdut ca un uituc
Batrane pom, cu coroana-ti ruginta
De cate ori am poposit in ea, atat de trista

Ba nu, ti-am spus si realizari ba, chiar si aspiratii
Si tot din umbra ta, admiram vechi constelatii
Neobosit, ai ingrijit cu atata arzatoare gingasie
Mici vietati ce numaru’ nimeni nu li-l mai stie

In coroana ta, atatea pasarele diminetile inveseleau
Si la umbra ta, oameni osteniti, cati nu mai poposeau?
Din tine, atatea leacuri noua ne’am faurit
Iar tu, ai ramas acelas nuc, de aspre vremuri biciuit

Acum tomana, iar iti cerne frunzele, incet si lin
Si un cantec, ca un sursur iti sopteste, asa sublim
Vai, batrane nuc prea multe eu ti-am povestit
Si ce era mai important chiar nu ti-am amintit

Te-am mentionat pe tine ‘ntr-o scrisoare sfanta
Cand multumeam pentru cele ce nu cuvanta
Pentru scut si rod bogat, pentru umbra ce mi-ai dat
Pentru tril cantat, pentru trunchiul de care m-am rezemat

In tacere prin tine o lectie scumpa am primit
Ca indiferent de vreme, ca tine sa stau neclintit
Sa ofer mereu, din tot ce pot da eu
Caci tinta e  jertfirea; fie ea si-n semineu.

26.10.2010    by Anda‹›‹

8. Toiul noptii mele

Bun venit în toiul nopţii mele

Tu strălucire fără de asemănare

Acum când mă părăsiseră cuvintele

Acum tu dai un sens, o nouã alinare

Preţios mi-e visul neîmplinit

Şi ţipãtul ce urlã-n lungul pustiu

Otravã şi durere e dragostea ce s-a înfăptuit

Voi pribegi-n singurătate pânã la sicriu

Amarã e vorba linguşitoare şi mieroasă

Cuţit tăios înfipt până-n adânc de măruntaie

Parşivitatea pute şi aşa de greu miroasă

Se scurge sângele încă clocotind din ultima bătaie

Zăriserăm un colț dintr-o aripă de moarte

Mijesc fructele-i atât de coapte

Perfide amestecuri de lumini înfiorătoare

Îngrozesc fiinţa-mi atât de umilitoare

Un ţipăt mai aş fii putut să vărs

Cu scârba şi lacrime îmi privesc mâinile

Parcă urmăresc ceva anume

Parcă urmăresc un vis

De dimineaţă până în noapte

Să văd o fantomă în visul meu

Să îl cred oare, să cred în acest greu ?

Fac surfing pe marea gândurilor mele

Şi-mi dau apoi o palmă ca să uit de ele

25.09.2010    Anda<><

7.O nouă zi

O nouă zi o nouă speranţă
Amândouâ înfloresc deodată
Tânjesc sfârsit de suferinţă
Cu inima înflăcărată

Suferinţa nu e doar durere
Nu e doar un simţământ
Ea e aur spre călire
Cât suntem pe acest Pământ

Omule, ce astăzi suferi
Lacrimi în ochii de mai ai
Varsă-le şi încearcă să mai speri
Că se vor sfârşii pe un alt plai

Speranţa în clipe grele este mică
Dar înaintează fără frică
Ea crede în acel „mai bine”
Cel va aduce ziua de mâine

Aruncă o privire afară pe fereastră
Priveşte tot ce te înconjoară
Lasă o Lumină să lucească
Un mareţ Soare să răsară

Suferinţă, dejnădejde şi întristare
Deseori în viaţa omul are
Dar se ridică-o grea `ntrebare
Nu sunt oare ele toate trecătoare?

By Anda<>< 2006

6.Aş vrea să merg…

Aş vrea să urc pe un vârf de munte
Acolo unde crestele-s cărunte
Să stau acolo măcar o noapte
Să te simt Doamne mai aproape

Să stau în picioare-n faţa Ta
Fără să mă supere coloana
Şi să uit de rana aceea
Ce mă chinuie `ntruna

O Doamne până când mă vei lăsa?
Să zac aşa în neputinţa aceasta?
Să mă macin în durere
Şi să nu am mângâiere

Tinereţea pentru unii este bucurie
Pentru mine e o întristare
Ei au ca recoltă DRAGOSTEA
Iar eu am doar singurătatea

Nimeni nu poate vedea
Dincolo de „carnea asta”
Că un suflet mereu plânge
Şi-i curg lacrimi ca de sânge

Voi rămânea aşa oare mereu?
Îmi voi împlini visul meu?
Voi fi oare o mărturie?
Sau doar materie pentru incinerare?

By anda<>< 2006

5.Rugăminţi fierbinti

Către cer ridic adesea rugăminţi

Înmuiate în lacrime fierbinţi

Dintr-o inimă mereu mâhnită

Spre zarea cea nemărginită

Stau în iglul meu întunecos şi rece

Şi astept; dar nimeni pe aici nu trece

Eu pe toţi câţi am întâlnit

Înăuntru i-am poftit

Dar ei nu au vrut să ştie

De viaţa mea rece şi pustie

Iar pe acei ce au intrat

Cu dragoste eu i-am tratat

Dar nici aşa nu a fost bine

Că s-au distanţat de mine

Şi-am ajuns din nou în iglul meu

Rugându-mă ca un ateu

Dacă există Dumnezeu

Să mă ajute El din cerul Său

Chiar dacă eu mă rugam grăbit

Răspunsul de îndată l-am primit

Era o voce atâta de sublimă

Încât nu putea fii anonimă

Era vocea Marelui Păstor

A Domnului Domnilor

Şi mi-a zis duios şi blând

„Multe am să schimb curând”

Că va preface a mea întristare

Într-o bucurie mare

Şi de atunci eu am aşteptat

Dar răspunsul s-a amânat

Mă tot rog la Dumnezeu

Să îmi ia şi greul meu

Ani la rândul au pierit

Şi răspunsul n-a venit

Mă văd doar un solitar

Ce plânge `ntruna cu amar

Singurătatea îmi e sortită

Aşa e viaţa necinstită

Voi închide uşa tuturor

Şi voi aştepta să mor

Voi avea apoi o altă viaţă

Nu ca aceasta de gheaţă

Întâlni-voi eu Iubire

Nu ca aici dezamăgire

Cerul va fi al meu cămin

Când voi uita de acest chin

Voi uita c-am suferit

Şi mă voi bucura că am murit…

By Anda<><  2006

Cele trei poezi de mei sus 5.6.7. sunt scrise când am avut 18 ani şi eram cât pe ce să dau coltul.

4. Pereţi..

Omul prin măreaţa-i realizare
Ridică `ntruna zidiri impunătoare
Şi la urma ce oare să vedeţi?
Că tot ce este împrejur sunt doar: PEREŢI

De vei privi o altă categorie
Peştii ce străpung a apelor zidire
Chiar şi acestea îţi arată doar să-nveţi
Că tot din jur sunt doar: PEREŢI

De vrei mai multe lămuriri;
Uite! Universul are multe ceruri
Şi cu ştiinţa cea mai `naltă, realizezi
Că şi acestea`s tot PEREŢI

Chiar şi noi fiinţe gânditoare
Din ce suntem zidiţi oare?
În oglindă stai un pic ca să înveţi
Că şi tu eşti doar PEREŢI

În curând tu ai să mori
Şi-n mormânt ai să cobori
Şi ai să vezi cu mult dispreţ
Că şi moartea-i doar PEREŢI

Dacă de bariere vrei să fii scăpat
Ridică ochii la Cel ce te-a salvat
Spune, nu cu glas de om semeţ
Scapă-mă de acest munte de PEREŢI

By Anda<>< 2008

3.♦Fără de roua din zorii dimineţii♦

Fără amurg nu ar mai fii un răsărit
Fără de ploaie pământul ar fii secătuit
Fără de nori ar fii mereu arşită toridă
Fără izvoare, viaţa ar fii aşa aridă

Fără aer nu am mai putea supravieţuii
Fără natură oare unde noi am fii?
Fără de lumină am bâjbâi în lume
Fără de părinţi nu am avea un nume

Fără de viaţa am fii o preînchipuire
Fărā de speranţă clipa-i iluzorie
Fără fericire totul e deşertăciune
Fără de credinţă ne afundăm în amărăciune

Fără de blândeţe am fii haine fiare
O continuă agonie am fii fără răbdare
Fără iubire am fii privighetori gângave
Fără de respect am fii creste pleşuve

Fără de Isus am fii un neant vid
Fără dorul  după El am fii ceva arid
Fără de jertfa Lui am fii pe veci pierduti
Fără mântuire am rămne în veci în iad cazuţi

Fără de Împarăţia Sa am fii copii fără  de case
Fără de promisiunea Sa am fii mlădiţe rase
Fără veşnicia Lui am fii mereu pribegi în lume
Fără de El oare cum poti trăi tu omule?

Anda<>< 22.08.2010

2.  Cineva… de undeva

Cineva, undeva are speranţă
Cineva,undeva e în stradă acum
Cineva,undeva e gata de drum
Tu,cineva,de undeva cât te bucuri de viaţă?

Cineva,undeva nu are un loc unde să stea
Cineva,undeva singur plânge
Cineva,undeva varsă sânge
Tu, cineva, de undeva ce faci cu viaţa ta?

Cineva undeva spune: Tată ia-mă acasă
Cineva undeva îndură o grea foame
Cineva undeva tocmai a venit pe lume
Tu, cineva, de undeva oare de a ta viaţă-ţi pasă?

Cineva undeva credinţa cu viaţa-şi plăteşte
Cineva undeva are nevoie de o prietenie
Cineva undeva e săturat de atâta gălăgie
Tu, cineva, de undeva viaţa-ţi înfloreşte?

Cineva undeva se uită la al său sfârşit
Cineva undeva vrea doar un zâmbet
Cineva undeva se bucură de al său băiet
Tu, cineva, de undeva cum prin viaţa-i pribegit?

Cineva undeva un imn sublim înalţă
Cineva undeva ar vrea să vadă lumină
Cineva undeva viaţa lui Isus o închină
Tu, cineva, de undeva îl ai pe Isus în a ta viaţă?

Anda<>< 02.08.2010

1. ♥La vatra ta iubire.♥

Iar mă chemi la vatra ta iubire
Îmi întinzi în faţă un boboc gingaş
Un sărut tandruu la trezire
Şi acel suras aşa de dragalaş

Pictezi in mine mistere nezidite
Un vitraliu vesel colorat
O imagine…o mie de cuvinte
Aceasta încet pe inima-i gravat

Izvor cu sclipiri lucioase argintii
De pe un pâlc de codruu verde
Iubire tot mai aproape de ai venii
Să povestim la batrâne vetre

Şi falnice feeri mijesc pe-o geană
Doar singuratica lună încă tace
Din drumul tău, eu…o iau la goana
Tu mă mistui, nu mai am ce face

Te ţin de mană, te privesc,încet,uşor
Mă apropii lent de urechea ta
Îţi şoptesc: De tine mi-a fost dor
Vreau să rămâi mereu a mea

Privirea mi-a rămas încremenită-n tine
Şi-n mână ţin acel virgin şi pur boboc
Mă pierd în parfumu-ţi…Ştiai iubire?
Nu vreau ca să mai pleci deloc.

by Anda<>< 20.07.2010

Reclame

15 răspunsuri la POEZII

  1. Alin zice:

    Super tare blog
    Pusici.

  2. RaluKa zice:

    esti impresionanta.. cel putin ptr mine..Poeziile tale..sunt deosebite, folosesti un stil al tau..care in durere da fiori..dar cum frumos spuneai..acolo, in O nouă zi ~Suferinţa nu e doar durere~.M-a incantat..La vatra ta iubire..superba…Domnul sa iti dea iubire..si inspiratie pe viitor.. scri minunuat ..

  3. Flory Pătru zice:

    E o mare binecuvantare sa scrii spre slava Acelui care te-a creat!!!!!!

    Anda…in tine se ascund comori inca nepatrunse…ne scoase la lumina…de aceea sapa adanc…cauda in inima ta…si comora cea mai de pret…sa o poti imparti si altora!!!!!

    Fii vesnic binecuvantata si tare in Hristos zi de zi!!! te pup scumpa mea!!!

  4. Jenny zice:

    Te sarut draga Andutza…ai scris niste poezii minunate…continua tot cu atata har…

  5. Jenny zice:

    Te sarut draga Andutza…ai scris niste poezii minunate…tine-o tot asa…

  6. electrumm zice:

    Multumesc Jenny ca ti-ai facut timp sa poposesti pe aici rasfatandu-ti privirea cu versurile mele. sper ca macar un vers de aici sa fii mers in tandem cu un gand sau un simt al tau si sa il fi facut sa vibreze mai o data…. Te mai astept pe aici … Ramai iubita.

  7. Superb, chiar ai un har pentru a face arta pentru a ne bucura sufletul si pentru a ne alina durerea.

    Sa fi binecuvantata.

  8. electrumm zice:

    Multumesc Marius Catalin pentru frumoasele cuvinte…apreciez.

    Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine …… Doamne ajuta!

  9. I.E.Minescu zice:

    Superbe poeziile tale..nu stiam daca sa o spun pentru ca nici nu cred ca e nevoie sa o spuna cineva.
    Poezia : Aş vrea să merg… este preferata mea.Singuratatea nu este atat de grea si dureroasa,am vazut ca a fi cu cineva nu e bine pt. mine.Nu este persoana sa ma iubeasca cu adevarat,sa ma placa cum sunt,sa ma inteleaga.Muzica ce o compun este cea care ma iubeste,care ma face sa ma simt bine,care ma mangaie.Oamenii de mult sunt orbi,au pirerdut capacitatea de a iubii cu adevarat,neconditionat….si uneori e trist cand oamenii nu vor sa se opreasca macar pentru o clipa sa isi goleasca sufletele de rautate…pentru unii Dumnezeu e mort,isi urasc semenii vor totul doar pentru ei cu orice pret dar ei nu stiu ca dupa viata asta pedepdele ce urmeaza sa le primeasca dor atat de tare…..si dor etern.

    • electrumm zice:

      A iubi, inseamna a suferi, iaar cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca…spunea Emil Cioran intr-un sclipire.
      „capacitatea de a iubii cu adevarat,neconditionat…” e de mult apusa…
      Multumesc pentru parere…Si ma bucur ca ti-a placut acea poezie. 🙂
      Respect 😉

  10. I.E.Minescu zice:

    A iubi nu inseamna a suferii,suferim pentru ca nu intelegem.Daca iubesti pe cineva nu trebuie sa te astepti ca acea persoana sa te iubeasca si ea.
    Intelegerea iubitii intotdeauna a fost grea,ma intreb cati au reusit….Tu dulce scriitoare, mi-as dorii doar sa te pot atinge pentru o secunda sa te eliberez de tot ce te apasa….dar nu am asemenea puteri….tot ce pot face este sa explic,sa indrum……cu cat fac mai mult bine unei persoane cu atat imi fac mai mult bine si mie:)
    Ei,voi spune Celui De Sus sa te ajute,esti o persoana minunata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s